Federatia Oierilor de Munte
Home Evenimente Oieritul montan românesc

 

Oieritul montan românesc

păstrarea tradiţiilor ne priveşte pe noi toţi


Tradiţia păstoritului montan în ţara noastră este strâns legată de cei ce-l practică, de generaţiile care au făcut din urcatul oilor la munte un simbol naţional pe care, de multe ori, suntem tentaţi să-l atribuim vremurilor trecute.


 

Mai actual ca niciodată, interesul pentru valorificarea raţională a zonelor montane, cu tot ceea ce oferă ele, nu mai este doar apanajul unor comunităţi restrânse. Nevoia de hrană şi raportarea la condiţiile climatice în permanentă schimbare, determină reconsiderarea acestui sector zootehnic la nivel mondial.

La noi mai sunt multe de făcut. Sunt nevoită să folosesc din nou şablonul atât de mult vehiculat al potenţialului pe care-l avem, însă în acest caz cu menţiunea că ceea ce oferă muntele e mult mai uşor de valorificat. E nevoie desigur de voinţă şi interes deopotrivă pentru a readuce oieritul în Carpaţii României, aşa cum a fost odată.

“Riscurile la care sunt supuşi crescătorii de ovine, stresul provenit din munca de zi cu zi, stresul provocat de legislaţia românească, cel provocat de veterinari, de administraţia pieţelor şi de primării sunt generalizate. Însă lupta cu intemperiile, cu carnivorele mari, condiţiile grele în care îşi desfăşoară oamenii muncile de zi cu zi la stânele aflate la mari înălţimi sunt specifice oieritului montan şi de aceea trebuie tratate în mod diferit. Acum nu mai ai cu cine urca oile în munte dar poate în mai puţin de cinci ani 60 la sută din efectivele de oi ale României se vor orienta spre zona montană”, spune Eugen Gonţea, preşedintele Federaţiei Oierilor de Munte din România (FOM).

Viitorul Politicii Agricole Comune se conturează în jurul ideii de eco-biodiversitate a tuturor activităţilor agricole desfăşurate în spaţiul comunitar. Exploatarea raţională a resurselor pe care le oferă muntele, generozitatea păşunilor alpine cu care am fost înzestraţi şi de care am cam uitat în ultimii ani, redevin treptat prioritatea numărul 1 în toate abordările legate de tradiţia şi perspectivele oieritului. Tocmai aici intervine şi rolul Federaţiei Oierilor de Munte din România, acela de a susţine interesele profesionale specifice ale crescătorilor montani de ovine.

Toate aceste aspecte şi realizările din 2010 ale FOM au fost prezentate în cadrul Adunării Generale care a avut loc în luna martie la Moeciu, în judeţul Braşov.

Oieritul montan, o ocupaţie recunoscută şi certificată

O altă implicare menită să promoveze oieritul montan generator de produse tradiţionale de stână a fost şi participarea unor reprezentanţi ai FOM la Seminarul organizat de Oficiul Naţional al Produselor Tradiţionale şi Ecologice Româneşti, în colaborare cu Institutul Naţional pentru Origine şi Calitate din Franţa. Preşedintele şi secretarul general al FOM prezenţi la acest seminar s-au străduit să atragă atenţia că produsele tradiţionale de stână au apărut şi s-au dezvoltat la stânele de munte, datorită nevoii de procesare şi stocare a produselor din lapte şi carne la faţa locului, întrucât stânele de munte sunt situate la mari depărtări de aşezările omeneşti, unde există şi alte moduri de rezolvare a situaţiilor de acest gen. Toate acestea spre deosebire de stânele nemontane, la care nu există o persoană anume cu atribuţii de procesare şi conservare a laptelui şi a cărnii, cunoscută sub denumirea de baci şi care are un nivel de calificare superior îngrijitorilor de oi (ciobanii). În acest sens, Federaţia Oierilor de Munte a definit clar ocupaţiile principale din cadrul oieritului românesc, care adeseori este redus doar la activitatea de ciobănit. “Cu tot respectul pentru ceea ce fac ciobanii, date fiind uriaşele sacrificii întâlnite în munca pe care o realizează, trebuie să facem distincţia între ciobani şi baci”, a precizat Vasile Turculeţ, secretar general Federaţia Oierilor de Munte.

Există şi o altă categorie de persoane implicate în activitatea de oierit, denumiţi uzual crescători de oi, ei fiind pricepuţi în creşterea şi îngrijirea oilor, în activităţile de reproducţie, selecţie, ameliorare, nutriţie, tratamente veterinare etc., de multe ori de nivel superior de instruire faţă de celelalte două categorii ocupaţionale. Toate cele trei categorii enumerate sunt denumite generic “oieri”, întrucât desfăşoară activităţi în cadrul oieritului. Astfel, ciobanul, baciul sau crescătorul de oi sunt oieri, fără ca reciproca să fie valabilă, pentru că unii oieri sunt doar ciobani, alţii sunt doar baci şi alţii sunt doar crescători de oi.

Pe lângă cele trei categorii ocupaţionale între care există anumite ierarhii profesionale, se distinge şi o a patra, recunoscută în domeniul oieritului ca fiind de rang superior, respectiv aceea de oier montan, adică o categorie profesională care necesită un nivel superior de instruire.

Deşi am scris despre realizarea fără precedent a FOM, iniţiată de Asociaţia Judeţeană a Crescătorilor Montani de Ovine “Dealu Negru” Bistriţa-Năsăud şi Agrom-RO Mureş, se cuvine să precizăm că în decembrie 2010 a fost obţinut ultimul aviz de la Ministerul Muncii şi s-a emis Ordinul 1759/2010 pentru introducerea în Clasificarea Ocupaţiilor din România (C.O.R.) a celor patru ocupaţii din cadrul oieritului montan: Oier montan, Crescător de oi montan, Baci montan şi Cioban montan. Ultimele noutăţi legate de acest subiect au fost prezentate de directorul Agrom-RO, Tiberiu {tef.

Certificarea ecologică a pajiştilor montane

La întâlnirea prilejuită de Adunarea Generală a asociaţiilor membre ale FOM, a fost invitat şi reprezentantul unei firme germane de atestare a produselor ecologice, care a prezentat principalele etape pentru obţinerea certificatului ecologic, cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 889/2008. De interes major pentru crescători au fost prevederile cu referire la perioada de conversie a păşunilor montane în vederea declarării acestor suprafeţe ca fiind ecologice. În cadrul FOM există deja o Asociaţie care a obţinut certificatul eco pentru pajiştile pe care le exploatează. Toate aceste prevederi vor face obiectul unor articole viitoare.

Pentru moment, am considerat extrem de utilă pentru oierii montani redarea unui calendar cu variante de târlire pentru păşunile din zona montană (vezi pagina alăturată), mai ales că pajiştile târlite se încadrează în agricultura ecologică nepoluantă, cu conservarea biodiversităţii lor. Detaliile au fost prezentate la întâlnirea de la Moeciu de către Teodor Maruşca, directorul Institutului de Pajişti Braşov.

Articol publicat în REVISTA FERMA nr. 5(96)/2011

 

Who's Online

We have 8 guests online
Powered by PubliAgro.