Federatia Oierilor de Munte
Home Evenimente Mioriţa din Carpaţi, integrată în Euromontana

 

Mioriţa din Carpaţi, integrată în Euromontana


În ziua de 24 februarie a.c., în localitatea braşoveană Moeciu de Jos, Consiliul Director al Federaţiei Oierilor de Munte (FOM) a convocat Adunarea Generală a membrilor săi. Pe ordinea de zi s-au aflat, printre altele, prezentarea principalelor activităţi ale FOM din anul 2011 şi stabilirea strategiei şi a obiectivelor generale ale federaţiei pentru acest an.

 

Cele peste 20 de asociaţii membre ale FOM sunt situate în judeţele: Braşov, Gorj, Argeş, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Suceava, Dâmboviţa, Hunedoara, Bacău, Caraş-Severin, Neamţ, Harghita, însumând peste trei mii de crescători de ovine/caprine eligibili la subvenţii.

De unde atâta ostilitate faţă de oieritul montan?

„Dacă din punct de vedere juridic nu putea fi contestată în nici un fel existenţa FOM, mai marii agriculturii româneşti, unii dintre ei schimbaţi din funcţii la începutul anului, au ignorat cu toate ocaziile demersurile federaţiei. În schimb, anumite structuri montane de nivel european şi-au arătat o totală disponibilitate în privinţa colaborării cu Federaţia Oierilor de Munte din România, invitând două dintre asociaţiile membre ale acesteia la un simpozion organizat la Daneş vara trecută. La această întrunire au fost începute şi demersurile de aderare a federaţiei la reţeaua europeană de profil montan Euromontana. În octombrie anul trecut, formularul de aderare a fost semnat de André Marcon, preşedintele organizaţiei europene”, a spus Petru Eugen Gonţea, preşedintele Federaţiei Oierilor de Munte.

Federaţia Oierilor de Munte, prin Asociaţia judeţeană a crescătorilor montani de ovine „Dealu Negru” Bistriţa-Năsăud, a avut contribuţii decisive în standardizarea ocupaţiei „oier montan” cu cele patru calificări aferente, pentru care, alături de societatea Agrom-RO Mureş, s-a muncit mai mult de doi ani de zile. „Dacă în România tuturor timpurilor oieritul a fost considerat o activitate necalificată, suportând un total dispreţ, noi, oierii de munte, am reuşit să ridicăm oieritul la nivelul oricărei munci calificate din lume, care merită pe deplin respectul. De asemenea, sperăm că va veni vremea când guvernanţii României vor înţelege că zona defavorizată de care se ţine cont la subvenţiile pentru bovine este la fel de defavorizată şi pentru speciile ovine şi caprine”, declară preşedintele FOM.

În ceea ce priveşte plăţile naţionale directe complementare (CNDP), “noi am mers pe ideea ca cererile solicitanţilor să fie vizate de asociaţiile propuse de Federaţie, cele care sunt active, pentru că există destul de multe asociaţii care nu încasează nici o cotizaţie, n-au balanţă, n-au bilanţ, deci sunt fără activitate. Am depus la sediul MADR un memoriu cu solicitările noastre şi aşteptăm un răspuns”, ne-a declarat Pavel Iovăneasă, vicepreşedinte al Federaţiei Oierilor de Munte.

Nu avem o legislaţie coerentă pentru produsul tradiţional

Eugen Gonţea: “Produsele tradiţionale româneşti se fac cu precădere în zona de munte. Un alt obiectiv al nostru este protecţia produselor tradiţionale la comunitatea europeană. Depinde în ce măsură colegii noştri înţeleg şi se pot organiza pentru a le proteja, căci şi aceasta este o acţiune destul de grea, implică cheltuieli foarte mari. Chiar i-am propus lui Dacian Cioloş să găsim o formulă sau un fond prin care să fim ajutaţi în acest sens. În ultima perioadă, MADR a eliberat atestate de produs tradiţional pe bandă rulantă, pentru tot felul de produse cu origine incertă şi asta nu este corect. Aş vrea să completăm legislaţia pe produs tradiţional, întrucât este deficitară şi în unele privinţe este lăsată în coadă de peşte. Aş opta pentru diferenţierea clară între produsul natural şi cel tradiţional, pentru că toate fabricile au început să facă produse tradiţionale, ori asta nu se poate. În prezent, mai marii zootehniei româneşti privesc cu multă admiraţie oieritul de tip industrial sau semiindustrial din alte ţări, uitând că ponderea oieritului autohton se practică în munţii cu cei mai mulţi răpitori sălbatici din Europa, faţă de care nu există nici un remediu de tip industrial. Am discutat şi la MADR, şi la ANSVSA, şi la alte instituţii deconcentrate ale statului. Ar trebui să facem o definire foarte strictă şi riguroasă a produsului tradiţional şi, totodată, noi ar trebui să ne organizăm, să avem un circuit închis. Să-i nominalizăm pe toţi cei care se duc pe piaţă, cu avizul nostru. Să nu mai apară aceşti samsari şi falsificatori de produse tradiţionale, care ne aduc mari deservicii. Ar fi păcat ca lumea să se depărteze de produsul tradiţional, pentru că este un debuşeu bun pentru zona montană şi o sursă de existenţă. Mulţi trăiesc de pe azi pe mâine, zona montană e foarte grea şi cu implicaţii financiare mari. Unii trăiesc, în lanţul ăsta carpatic, ca acum 50 de ani...”

Articol publicat în REVISTA FERMA nr. 3(106)/2012

 

Who's Online

We have 6 guests online
Powered by PubliAgro.